Ieri mă întrebam ce-o fi fost în capul străbunicului, om simplu de la țară cu o țâră de școală, când s-a apucat să scrie într-un catastif tot felul de însemnări despre cele văzute, auzite și simțite de-a lungul vieții lui. Și cum stăteam eu, așa, la umbrele acestor gânduri, dintr-o dată îmi trecu prin cap un gând neumbrit care îmi lumină mintea. Cum nici omul preistoric nu avea de unde să știe ce gând îl mână să scrijelească pereții peșterii, tot așa, nici el nu știa și nici eu nu știu de ce m-am apucat să scriu. (518)

Mihaela Vicol (2023)